De ce Dan Cârlan?

Cel mai mare duşman al partidelor politice îl reprezintă ele însele. Competiţia este acerbă în interiorul unui partid, mai ales când acesta se află la guvernare ( a se vedea ce i s-a intamplat lui Mitrea). Nu de puţine ori forfota şi efervescenţa dintr-un partid s-au transformat într-un avantaj pentru competitori. Deşi sunt destui care ar prefera să işi păstreze scaunele, deşi organizaţia scade în sondaje, fiind fideli principiului “ mai bine în opoziţie, dar important e să rămân EU, în cazul de faţă, şi mă refer la şedinţa Consiliului de Coordonare de sâmbătă a PDL, s-a întâmplat cu totul altceva.
Iată câteva argumente logice care vin în sprijinul deciziei de sâmbătă prin care s-a dat un vot de încredere actualei conduceri.
1. Fiecare organizaţie serioasă îşi respectă propriile reguli, aşa încât sâmbătă nu s-a hotărât decât respectarea statutului, regulamentului şi protocolului PDL, adică alegeri interne în 2010;
2. Organizarea la acest moment de alegeri interne presupune o instabilitate pe termen scurt care se poate transforma într-un avantaj pe plan local pentru PSD, partid care deşi ne este partener la guvernare, ne este în acelaşi timp competitor politic;
3. Se apropie alegerile europarlamentare, iar mai apoi cele prezidenţiale. În cazul unor alegeri anticipate în PDL ( şi asta pentru un mandat de un an, căci în 2010 tot trebuie organizate alegeri în filială) e greu de crezut dacă se găseşte cineva care să îşi asume un eventual eşec la scrutinul pentru Parlamentul European.
Ne place sau nu, trebuie să recunoştem că în aceşti patru ani partidul a înregistrat o creştere semnificativă, creştere de care nu sunt străini Dan Carlan, Petrică Movilă, Mihaela Popa, Dumitru Oprea şi toţi ceilalţi.
Aaaaa! Era să uit!… şi mai era cineva responsabil cu creşterea semnificativă, preşedintele Băsescu!